Suflet palid ... amăgit ...
Mă săruţi, eu te privesc
Dor, speranţă, viaţă – vis ?
Te ridic şi te rotesc,
Curge lacrima-n deşertul,
Mă îmbrăţişezi cu foame,
Ploii făr de vreun sfârşit.
Te înfulec, nu ai teamă,
Te mănânc căci ai gust bun,
Plouă, ninge, tună … geme!
Peste-amar pun dop acum.
Urlă, rage dar suspină …
Aura se prăbuşeşte,
Beau din tine strălucire,
Strălucirea îmi păleşte,
Sorbi din mine licurici,
Truda inima-mi topeşte,
Miere pun pe-a ta zâmbire
Viaţa – visul mi-l plesneşte !
Torni în mine mulţi pupici .



Drept să am la vis eu oare ?
Tu m-asculţi când iţi grăiesc,
Aspiraţie – cugetare ?!
Îmi vorbeşti, eu dau crezare
Doamne, dar de ce mă doare ...?
Amintirea ce mă doare
Strop în suflet dă cătare.
Las pe drum şi uit acum.
Am potecă, am cărare ...
Sorb din tine tu nalucă,
Am speranţă şi am drum .
Oi fii rază ? Or’ eşti umbră ?
Vin la tine, vreau să cred,
Pup, pup, pupic pupicel,
Dă-mi cărarea – năpustesc !
Pe obraz, pe obrajel,
E curată or’ greşesc ...?
Pe buziţe şi guriţă
Şi pe scumpa inimuţă.
Am urmat cărări de codru
Verde dar cu uscături,
Te sărut pe sărutare,
Mi-a rămas acum doar doru’
Pielii fine de pe trup
Am în suflet picături.
Îi presăr mărgăritare,


Din picior până la gât.
Pic ... pic ... picur, picurel,
Mic... mic ... singur, singurel
Pe căpşor pun o cunună
Poc, poc pocnetul din zare,
De crăiasă din poveşti,
Mă distrage către fiare .
Pe mânuţă pun brăţară
Steaua aştrilor cereşti.
Strop, strop cade, curge, moare,
Dop, dop vreau să pun la mare,
Pe un deget pun inel,
Un fior ... o frământare ...
Galben trandafir în piept,
Am un drum ! Să-i dau urmare ?!
Din ocean iau valuri line
Tandre-atingeri pe retine
Văd ceva … e oază oare ?
Iar în urechiuşa mica,
Setea mă cuprinde tare,
Pun un tril de rândunică.
E naluca, simt acum ...
Rază tare chiar pe drum.
În iubirea ce ţi-o port,
Nu am loc de amagire ...
Căutându-te, tu m-ai găsit,
Şi al meu singur scop :
Eşti acolo, sunt aici …
Acel strop de fericire.
Şed în poală, tu mă mângâi,
Te ating iar tu mă gâdili,


Vei avea şi vom cunoaşte,
Doamne, doamne, Tatăl meu
Taina dragostei curate
Apără dragostea noastră,
Iar acum că ne-ndrăgim,
Două suflete ce vor
Las deoparte egoism.
Ca pe veci să se iubească.
Am o cheie, tu ai iala
Cu ivăr vom fereca,
Toată lumea care-i proastă
Şi ea nu ne vrea aşa.
Sincer stihul ca şi vorba
Visând la Ea, tresar uimit
Doar încredere pretind ...
Adorm profund cu ea în gând ...
Cu o floare aromată,
A fost mereu,
Îţi ofer şi romantism.
Este, va fi ...
IUBIREA MEA.