.. uneori ma gandesc la dragoste si-mi spun: da ..toate acele nopti pierdute in asteptare,toate acele nopti pline de chinuri..toata durerea pe care o port in mine..toate acestea inseamna dragoste... dar imediat se naste intrebarea: oare? toate aceste trairi dureroase le datorez despartirii..dragoste a fost pana ce a plecat si totusi inca o iubesc..sau iubesc amintirea sau nu..si totul se intuneaca...in mine s-a cuibarit un sentiment crud..nedefinit.. is asemeni unei statui ce se zdrobeste in mii de bucati..si imi simt sufletul cum doare ..se sparge in mii de bucati..si totusi raman intreg...simt un gol adanc... nu stiu ce gandesc dar nici nu gandesc ceva..tac ..si imi ascult bataile inimii..oare mai bate... ciudat.. in momentul in care a plecat pare-se ca a incetat sa mai bata.. asa am crezut..asa am simtit.. si totusi acum o simt ca bate .. da...si e bine.. e oare altfel.. nu prea cred.. dar e bine ca a inceput sa bata din nou.. nu la fel cum batea dar bate.. si ma bucur intr-un fel ca am reusit sa tin departe acea imagine..si totusi nimic nu e complet.. si totusi a mai trecut o zi..si totusi nimic nu s-a schimbat..si totul e diferit...si poate ca va ramane asa.. ops...deja am inceput sa scriu povesti nemuritoare...dar cam asta am simtit la un moment dat...si poate ca multi altii.oricum...nu ar fi trebuit... acum... bye..