Guillame Apolinaire: La Loreley



La Bacharach traia o balana vrajitoare
De dragu-i cine-o vede spuneau acela moare

Vladica mi-o chema la el la judecata
Dar dinainte inca fusese si iertata

O Loreley cu ochi frumosi de nestemate
De unde ai tu daruri de-acestea fermecate

De viata sunt satula mi-i ochiul blestemat
Cin' m-a privit vladica pieri ca fulgerat

Nu pietre scumpe flacari mi-s ochii vii
Sa-i aruncati in flacari ca sunt vrajitorii

Ard in flacarile tale m-ai vrajit pe mine
Frumoasa Loreley altul sa te judece pe tine

Nu rade tu vladica si sa ma faci sa mor
Te aiba-n paza Domnul si-ti fie-ntr-ajutor

Iubitu-n tari departe de mult mi-i calator
Si vreau sa mor vladica e singurul meu dor

Mi-i inima bolnava si trebuie sa pier
Cand ma privesc vladica atata numai cer

Mi-i inima bolnava de cand trecu de prag
Si inima ma doare de cand s-a dus cel drag

Osteni cu lanci vladica chema vreo trei calare
La manastire-o duceti ca minte nu mai are

Te nu nebuna Lore privire tremurata
Vei fi in alb si negru ca maica imbracata

Si au plecat toti patru pe drumurile grele
Si ea-i ruga sarmana cu ochii ei de stele

O voi calari lasati sa mai sui pe-aceasta stanca
Sa-mi vad iar oglindita cetatea-n apa adanca

Sa mai vad o data apa curgatoare
Si merg la manastire-intre vaduve-fecioare

Sub vantul despletise bogatu-i par balai
Strigara cavalerii ei Loreley ce stai

Pe Rin din zare-o luntre se apropie si vine
Iubitul meu ma cheama si vine catre mine

Mi-i inima la tine iubitule eu vin
Si ea s-apleaca-ndata si cazu in Rin

Caci a vazut in apa pe Loreley frumoasa
Cu ochii ei ca Rinul cu parul ei ca raza