E prea tarziu, timpul a trecut
Sau e prea devreme nu pot sa stiu
Te astept inca sa vezi ce e cu inima mea
Sunt ca un pui de randunica ratacit
Mereu cu aceeasi teama, rece, tulbure
Ca n-am sa ajung niciodata la cuib
Si am sa strig dar in zadar, nimeni nu va auzi
Si timpul meu zboara, putini o stiu
Iar eu ratacesc printre stele
plutesc incet pe un nor de praf
Nimic din ce a fost nu va mai fi
Prezentul este trecutul plin de amintiri
Iar tu nu mai esti, ai vrut doar sa pleci
Mi-ai luat visele, sufletul e gol
Stii doar ca sunt un om, un simplu om
O fabrica de vise, o inima franta
Iar tu ? vrei sa ajung un vagabond
Noptile sunt reci fara tine, fara stele
Visele sunt atat de negre si intunecate
Iar eu te caut din nou ratacind pe strazi
Oare unde esti iubire, nu pot trai fara tine
De ce te-ascunzi ? iti place sa ma chinuiesti
Uneori ma trec fiori cand privesc rasaritul
Mi-e dor de tine, de enigma ta
De felul cum imi zambesti, cum ma iubesti
Dar este prea tarziu ai ales sa ma ranesti
Si sa nu-ti pese deloc, de un suflet gol
Un visator ce te iubea enorm... da enorm