Privesc tavanul si a tacerii culoare
Prea multa lumina, prea multa culoare
Privesc la toti ce umbla in picioare
Privesc din nou si apoi ma ratacesc
Picioarele se-ncruciseaza la intamplare
Iar sufletul, umbrit de stralucitorul soare
Incepe a canta o clipa de cantare
As cantari acum gandurile mele
Dar nu vreau sa ma insel la cantar
Si ma intreb daca mai sunt la fel
Timpul se zbate
In jurul meu el da tarcoale
Iar eu simt viata, inima bate
Privirile cele mai reci, clipa cum moare
Tacerea m-a cuprins
Nu mai pot urla cat pot de tare
Afara se aud doar voci, cantari, motoare
Iar tu nu crezi privirea mea
Privirea inocenta...tulburatoare.