Rupand un trandafir m-am intepat
Din trupul meu curge durere
A timpului ce m-a creat
A maini mele-n care piere
Toate au un sfarsit si-un inceput
Se nasc pentru a muri
Si mor pentru a se naste
Sfarsind cu toate intr-o zi
In sfanta zi de 14 februarie
Imi curge acum ceva pe obraz
E o senzatie ca niciodata
Dar parca ar sta in varful unui plop
Atunci cind eul meu se-ngroasa
Imi curge acum ceva pe obraz
Ca o senzatie de rugaciune
Nimeni nu cred ca imi va mai spune
Sa nu mai stai asa copil tu care minte n-ai
Iti plange sufletul acum de parca
Ai fi indurerat in rai
Pica acuma de sub barbie
Dupa o lunga chinuire
Invaluita in amintire
Prin iarba deasa se strecoara
Samanta seaca o atinge
Din ea crescu o floare
Cu un miros si o senzatie tare
Ca lantul strans de gat printr-o catare
O lacrima un semn mi-a mai ramas
…Dintr-un ragaz
Iar ea cazu asa plapanda
Lasand in urma ei o unda
In tulburarea apei tot mai sarata
In unda ei nemarginita
A infinitului ce o creaza
…A mai cazut o lacrima